Retezat 2013

Buna seara tuturor!

Cu o mica intarziere, vreau sa va povestesc despre ultima aventura.

Luna aceasta (septembrie) mi-am luat doua saptamani de concediu si l-am petrecut in Romania. Am facut ITP-ul la masina, s-a casatorit cumnata mea, am reparat cusca cainelui cu tatal meu, am fost in vizite si am ajuns si prin Retezat. Cu toate ca drumul spre casa si inapoi a fost o aventura, in felul lui, vreau sa va povestesc despre excursia in Retezat.

Miercuri, 10 septembrie, am plecat cu Iulia spre Retezat, ca sa facem un tur de forta al tuturor varfurilor. Ideea era sa campam pe marginea lacului Bucura si de acolo sa ne urcam pe cat mai multe varfuri putem intr-o zi si urmatoarea zi sa ne intoarcem spre casa. Timpul era limitat deoarece cumnata mea urma sa se casatoreasca in weekend. 

Am plecat de dimineata spre Cârnic. Drumul din Nucsoara a fost crunt. Mai exact, dupa trecerea podului, asfaltul a disparut, lasand locul bolovanilor. Datorita cauciucurilor cu profil mic, nu am avut curajul sa ma avant prea tare si am inaintat precaut, cu viteza melcului. Am parcat intr-un camping, platind 5 lei/noapte pentru masina. Putin mai sus, pe drumul spre cabana Pietrele, am observat ca este loc de parcare destul, si gratuit. Data viitoare stim mai bine. Oricum, suma nu a fost mare si teoretic, masina a fost  mai in siguranta.

Am admirat cadearea apei la cascada Loloaia, dupa care am pornit pe scurtatura spre cabana Gentiana situata la 1672 m, unde am facut un popas. Am baut un ceai si am stat la povesti cu cabanierul, un domn foarte agreabil. Am desfacut rucsacul si am scos un carnat, niste pateu si branza topita (mancarea noastra din fiecare excursie la munte). In mod obisnuit, nu mancam asa ceva, dar dupa un urcus pe munte, devine o delicatesa ce se poate compara cu toate bunatatile din "haute cuisine".

Am continuat urcusul pana la lacul Pietrele unde am facut niste poze. Am fost foarte fericit ca inca imi aminteam excursia din clasa a VI-a cu Mafia (profa de geografie). Atunci m-am indragostit eu de munte si experienta aceea mi-a ramas intiparita in memorie. 

Urcusul pana in Custura Bucurei 2266 m  a fost mai usor decat ne imaginam. De abia asteptam sa ajungem sus si sa admiram privelistea spre lacul Bucura- 2040 m. Dar, vremea ne-a incurcat planurile si nu am vazut nimic din cauza cetii. Am mancat un mar, am scos harta si ne-am facut planul pentru ziua urmatoare. Nu am zabovit prea mult si am coborat spre lacul Bucura, locul unde urma sa campam. Pe masura ce coboram a inceput sa se risipeasca ceata in unele zone, dandu-ne ocazia sa vedem minunatii munti.

La refugiul Bucura era multa lume si locurile de cort erau in mare parte ocupate. Dar am gasit un loc destul de bun. In mare viteza am pus cortul si ne-am apucat sa facem de mancare: supa de pui la plic si cartofi piure (din nou la plic) cu carnati si ceapa. Am terminat mancarea la lumina frontalei si am infulecat cu pofta delicatesele de drumetie.

Somnul a fost mai degraba o stare de veghe. Izolirul era tare, vantul batea cu putere, ploaia parea sa fie un potop si din cand in cand mai latra cainele unui turist campat in zona. Dar, am reusit sa dormim suficient ca sa ne odihnim. Cand ne-am trezit, ne-am dat seama ca planurile noastre nu mai sunt foarte realizabile. Picura marunt si era o ceata deasa. Si pe langa asta, mai batea si vantul cu putere. Am mancat in cort si ne tot uitam sa vedem daca nu cumva apare vreo ameliorare a vremii. Cu regret, am decis ca nu are rost sa ne incumetam sa facem drumetia planuita. Chiar daca ne incapatanam sa ajungem in toate punctele propuse, nu am fi vazut nimic din cauza cetii. Asa ca am ales sa facem cale intoarsa spre casa. Foarte greu am luat decizia asta, dar cred ca a fost cea mai inteleapta decizie ce puteam sa o luam. Muntele nu pleaca. Tot acolo o sa-l  gasim si data viitoare cand o sa ajungem in zona.

Am plecat cu tristete in suflet, uitandu-ne mereu in urma catre lacul Bucura. Ultima excursie de vara in Retezat a fost de asemenea afectata in mod negativ de catre vreme. A plouat fara oprire timp de 6 zile.

Am baut inca un ceai la cabana Gentiana si am povestit cu cabanierul. Am mai baut un ceai la Cârnic si ne-am indreptat spre casa, cu o escala pe la Hateg, la rezervatia de zimbrii. Am mai fost pe acolo cand eram in scoala primara si eram foarte entuziasmat sa vad din nou zimbrii. A fost foarte interesant, dar intr-un fel, dezamagitor. Totul este tipic romanesc. De la doamna de la intrare care nu ne-a dat bilete, pana la gardurile rupte ce tineau prizonieri zimbrii. Totusi, zimbrii au reusit sa se inmulteasca si speram ca vor deveni din ce in ce mai multi.

Parintii ne-au asteptat acasa cu mancare calda si un pat moale. Am facut o excursie frumoasa, cu toate ca a fost scurtata de vreme. Speram din tot sufletul sa mai ajungem pe acolo cat de curand si sa putem sa facem tot ce ne propunem.