Colectionar de amintiri

Spre surprinderea mea, ieri dupa ce ne-am intors de la zapada am vazut ca cerul se insenineaza. Semnele erau bune si in dimineata asta cand am deschis ochii am observat soarele care imi incalzea fața si ma invita la o iesire cu bicicleta. Am sarit din pat si am pregatit bicicleta si la 8:54 am iesit pe usa. Pana am ajuns la parter mi-am si facut planul pentru tura: Predeal - Rasnov - Poiana Brasov. Asfaltul era uscat, dar era putin cam frig.  Incepand de la Timisul de Sus asfaltul nu mai era uscat din pricina zapezii de pe marginea drumul ce se topea de la caldura soarelui. Am incetinit ritmul ca sa nu ma stropesc, dar ma cam plictiseam asa ca am ingnorat umezeala pe cat de mult posibil. Traficul de pe DN1 a fost exact asa cum il stiam, salbatic si murdar, dar privelistea facea ca totul sa se merite. Cand am trecut pe la Cotul Donului pulsul mi-a crescut de la amintirea amenzii luate anul trecut. De data asta nu a fost politie pe acolo. De cand m-au oprit pe mine nu am mai vazut vreun

Cu toate ca vremea pare sa continue sa fie salbatica si sa ne chinuie, am decis ca in dimineata asta sa iesim putin la o plimbare in natura. Am propus mai multe destinatii si in final alegem una simpla, si anume drumul forestier pana in Poiana Brasov si intoarcere pe drumul vechi. Cand ajungem la Pietrele lui Solomon hotaram sa schimbam planul si sa mergem spre intersectia potecii spre Valea Cetatii cu poteca spre Postavaru, asa ca facem stanga si urcam pe langa locul de intalnire al junilor (nu mai stiu care si se pare ca nici nu gasesc pe goagal). A cam nins in ultima vreme, si se pare ca s-a cam depus, mai mult decat ne asteptam. Dar se pare ca nu este vreo problema pentru incaltarile noastre joase pentru ca zapada nu pare sa fie mai mare de 4-5 cm. Am inaintat prin padure si stratul de zapada devine din ce in ce mai mare. Trece putin  peste glezne in unele locuri, dar tot nu este grav. Nu ne vine sa credem ca este mijlocul lui aprilie.   Copacii se scutura de putina zapada uda